ORFANUL
Mămico, tu te-ai dus în lume Să aduni bani c-aici nu ai, Şi lacrimi grele-ţi udau faţa În braţe tu când mă strângeai. Ai spus atunci că nu stai mult, Că o să –ţi fie dor de mine, Eu nu ştiu unde ai ajuns Da-ncep să cred că-ţi este bine. Tu vii acasă tot mai rar, Mă cresc bunici în loc de mamă, Şi singur sânt acum în lume Doar nime- acasă nu mă cheamă. Din când în când, încerci cu bani, Să îmi alini singurătatea, Eu cred că tu îmi trebuieşti Dar te-a schimbat străinătatea. Îmi spui la telefon că vii Şi îmi promiţi atunci de toate, Că am să fiu din nou copil, Dar ştii, mămico;nu se poate... Ştii...eu nu cred ce spun vecinii- Că tu, măicuţă, m-ai uitat. Doar m-au crescut...Să îi cred oare? Aşa-i că nu-i adevăra?! Când ai plecat, eram micuţ Şi am crezut tot ce mi-ai spus, Iar de te hotărăşti să vii, La toate astea vreau răspuns. Dar lasă nu te supăra, Şi când o fi şi-o fi să vii, Cu banii ce i-ai adunat Să cumperi mame la copii. Nu-i aşa greu de înţeles, Îs mare acum şi îmi dau seama, Unui copil poţi să-i ei tot Dar nu-i lua, din braţe, mama... |
Ochii copiilor orfani.Era inca o zi arzatoare de vara.Stateam tolanit,la umbra nucului din gradina,si ma gandeam cu cine sa ma joc.
Iata ca,vine in vizita bunica,si incepe sa-mi povesteasca despre copiii de la orfelinat.Am strans repede cateva jucari,de care puteam sa ma despart,si am rugat-o sa mergem la ei. Cand am ajuns,am vazut o multime de copii tristi.Le-am oferit jucariile si parca le-a mai aparut un suras dulceag pe fetele lor cuprinse de tristete.Ceva parca nu era inregula.Ochii lor incercau sa-mi spuna ceva.Erau cuprinsi de inchisoarea tristetii.Diamante de lacrimi incercau sa nu curga pe chipurile lor.Intr-un colt mai retras se vedeau doi ochi negri stralucind de sperante, care mi-au soptit ce-si doresc ei cu adevarat. Eram incercat de emotii pe care nu le mai intalnisem pana atunci.Inima imi batea cu putere.Incercam sa ma stapanesc ,dar totul era inzadar.Numai cu inima poti vedea cu adevarat cea ce este invizibil pentru ochi.Atunci am inteles ca acesti copii nu au nevoe de jucari,ci de parinti care sa-i iubeasca si sa-i ocroteasca.Parintii sunt ingeri trimisi pe pamant pentru a ne ajuta sa trecem mai usor peste greutatile vietii. Am plecat acasa trist,si bucuros in acelasi timp,pentru ca am o sora minunata si parinti iubitori care fac totul pentru noi. Compunere de Bragusi Andrei clasa a lV-a C. Orfani cu parinti in viata.http://www.youtube.com/watch?v=974kpx1hX-w
|